Îh, câte schimbări - prea mult să pot eu procesa dintr-o dată. Cert e că panoul de control arăta cu totul altfel când am început eu să utilizez Blogger. Între timp am trădat încrederea site-ului (oare cum voi putea trăi cu vina asta, şi ei, cu pierderea?) şi m-am mutat pe Wordpress, unde am, sau am avut un blog MINUNAT, sau cel puţin, asta cred eu.
Da, ce vă interesează pe voi? Eh, uite că vă interesează, deoarece m-am angajat -mult spus, ce-i drept- ca scriitoare -din nou, mult spus- pe blogul revistei -mult de spus-, şi, obligat, forţat, m-am întors la platforma mea dragă, unde am făcut primii paşi timizi în ale blogăritului.
Probabil voi renunţa la fostul blog, oricum nu am mai postat nimic de câteva... multe săptămâni, deşi mă bate gândul să fac cale întoarsă şi să fug mâncând pământul de Blogger, deoarece blogul ăsta va fi, mai mult sau mai puţin, expus profesorilor mei. Though shit. Nu ar fi chiar o tragedie dacă s-ar realiza mai des şi mai lesne contactul dintre creierul şi gura mea -în acest caz, degete. Deci tragi-comicul în toată situaţia asta, dacă nu aţi înţeles, e că vorbesc uneori prostii mai mari ca mine. Şi de parcă nu ar fi de ajuns, le mai şi postez! Ei comedia dracu', parcă întreaga cauzalitate universală îmi e potrivnică, de parcă e vina mea că nu e pace în lume, moare omenirea aia mai sub-dezvoltată de foame, şi se nasc copchii ca Bianca Drăguşanu. O fi, poate, vina mea... că nu-mi pot ţine gura!
