Daca ar fi sa facem o lista a personajelor puternic atinse de acea complexitate livresca metalica, ar trebui sa fim executati pentru faptul de a nu-l aminti pe Winston Smith din romanul lui George Orwell. Ca mai toate personajele plamadite de scriitor, “sclavul partidului Aerobazei 1” se remarca prin umorul deosebit, desi subtil si de cele mai multe ori, de o raceala ce-ti ingheata sangele in vine. Marele sau avantaj, intr-o regiune unde domnesc cei avizi peste mormane de manechine manipulabile, atat fizic, cat si moral, este inteligenta, impletita cu o memorie colosala, care face fata presiunilor constante are partidului. Sprijinindu-si fiinta pe amintirile din vremea capitalismului, Winston se afla mereu inchis intr-o deranjanta lupta dusa intre cele 2 fronturi ale mentalitatii sale. Pe de o parte, tanjeste dupa cunoastere, dupa adevarul care sa-l scoata pentru totdeauna din apa crescanda a minciunilor politice in care se ineaca; pe de alta parte insa, dorinta de siguranta, de tihna, cat si dresajul la care a fost supus de sistemul politic il tin pe loc, ii sufoca orice dorinta de libertate intr-un val de promisiuni, despre care, el insusi stie ca sunt atat de departe de adevar.
Cuprins de stres, de frica si vina, personajul dezolta pe parcursul celor 40 de ani ai sai un mecanism de auto-aparare. Trasaturile fetei ii devin imobile, se supune partidului si Fratelui cel Mare din reflex, iar memoria sa se adapteaza si ea conditiilor extreme, putand acum, sa uite evenimentele incriminatoare, si sa si le aminteasca atunci cand este nevoie de ele. Pe langa acestea, autopersiflarea il ajuta sa isi pastreze un anumit grad de decenta, caci sub conducerea Ministerului Iubirii, un gest aruncat sub ghidul terorii, al lipsei de scop, al vietii fara densitatea iubirii platonice, poate duce la vaporizare. De altfel, intr-o gloata de marionete carora li se ia in mod continuu trecutul din adancurile amintirilor, marionete hranite cu promisiuni ridicole si minciuni stridente, ironia este un instinct de supravietuire – pluta de salvare care il ridica pe Winston deasupra masei de carne condusa cu ajutorul sforilor – la fel ca senzatia de superioritate, instalata comod in tabieturile personajului amintit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu