Blogroll

sâmbătă, 5 mai 2012

1984 - George Orwell

De la “Ferma animalelor” până la „Zile birmaneze”, George Orwell, a schiţat întotdeauna conturul perioadelor opresive într-o manieră savuroasă, însă citind „1984” am avut impresia că pot atinge muchia gloriei autorului, că geniul său devine o prezenţă palpabilă, inanulabilă.

Încă de la primele pagini te învăluie aburii unei opere scandaloase, aproape prea stridentă pentru vremea sa, însă de o claritate de gheaţă, cumva metalică. Cu toate acestea, autorul reuşeşte să ne ţină curiozitatea mereu vie, pulsând, şi ne lasă să descoperim treptat demonii puterii ascunşi între filele cărţii.

Ştim cu toţii că, de-a lungul timpului, răul ni s-a arătat în diverse contexte, dar devine şi mai înspăimântător când este săvârşit de oameni împotriva oamenilor. Împinşi de dorinţe sumbre, cu raţiunea întunecată de beţia controlului, şi sufletul învelit în bancnote de hârtie, oamenii tind să uite de cele mai fragile, şi, de asemenea, mai importante valori morale. Astfel, semnează contracte cu sânge, spală bani în lacrimi – transformă raiul în iad. Nimeni nu ia în seamă, totuşi, vieţile distruse, pe cioburile cărora se construiesc imperii. Povestea unei asemea vieţi ia naştere în „1984”. Romanul lui Orwell reprezintă răzvrătirea raţiunii împotriva nevoii, teatrul de operaţiuni pentru războiul dintre necesitatea de siguranţă şi setea de adevăr. Pe tot parcursul romanului, personajul zace într-o suferinţă continuă, provocată de dizolvarea fiinţei sale în ignoranţă şi nepăsare.

Una peste alta, nu cred că va putea cineva vreodată să picteze un tablou al comunismului, încremenit între paginile unei cărţi, mai expresiv decât a făcut-o Orwell, estompând culori atât de vii între rânduri alb negru.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More